COLÓN, colonuri, s.n. Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon. Sursa: DEX '98 Vezi definitia »

ENCOMIÓN s.n. (Liv.) 1. Gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; elogiu. [Pron. -mi-on, var. encomiu s.n. / < it. encomio, cf. gr. enkomion – discurs]. Vezi definitia »

AMFITRIÓN, -OÁNĂ s.m. și f. Stăpân al unei case la care ia masa cineva; gazdă. [Pron. -tri-on. / < fr. amphitryon, cf. gr. Amphitryon – personaj mitic]. Vezi definitia »

ighemón, ighemóni, s.m. (înv.) stăpân; domn, domnitor, ocârmuitor, guvernator, dregător; despuitor. Vezi definitia »

EȘANTIÓN s.n. 1. Probă, mostră dintr-un produs, dintr-o marfă etc. 2. Mulțimea obiectelor socotite într-o statistică; parte a unui univers analizat (statistic) pentru a determina prin ea calitățile universului. [Pron. -ti-on. / < fr. échantillon]. Vezi definitia »