grojdi, grojdesc v. t. (deț.) a mânca. Vezi definitia »

boscorodí (désc, -ít), vb. – 1. A face farmece. – 2. A bombăni, a bodogăni. Mag. boszorkányos „a face farmece” (Drăganu, Dacor., V, 322; Scriban). – Der. boscoroadă, s. f. (bombăneală); boscorodeală, s. f. (bombăneală). Rut. bozkoróditi care, după Bogrea, Dacor., IX, 795, este sursa cuvîntului rom., pare mai curînd că provine de la el. Vezi definitia »

prebîndí (-désc, -ít), vb. – A trăi, a dura. – Var. (Trans. și înv.) premîndi, prămîndi. Sl. prebaty, prebądą (Tiktin). Sec. XVI, înv. – Der. preabăt, s. n. (Trans., incintă), cuvînt rar, folosit de Coșbuc, cf. Drăganu, Dacor., V, 370). Vezi definitia »

pogodí (pogodésc, pogodít), vb. refl. – A se înțelege, a se pune de acord. Sb. pogoditi (Tiktin). – Der. pogoadă, s. f. (acord, ordine). În Banat. Vezi definitia »

surchidí (-désc, -ít), vb. – 1. A înțepa, a împunge, a irita. – 2. A arunce arșice, zaruri. Mag. szurkálódni „a înțepa” (Scriban, Arhiva, XXX, 284; Drăganu, Dacor., V, 371). Der. din tc. sürkedik „vagabond” (Bogrea, Dacor., IV, 849) este mai puțin probabilă. – Der. surchideală, s. f. (arșice; iritație, excitație; ciomăgeală, bătaie). Vezi definitia »