șfoinác, șfoináci, s.m. (reg.; deprec.) om scund. Vezi definitia »

CERDÁC, cerdace, s. n. 1. Mic pridvor, uneori închis cu geamlâc, situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei clădiri; galerie deschisă, mărginită de stâlpi (la vechile case boierești sau la mănăstiri); verandă, pridvor. ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Înv.) Clădire izolată, cu o singură încăpere, așezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi înalți, care permite o vedere generală asupra împrejurimilor. 3. Acoperiș făcut deasupra unei fântâni sau a unei cruci. [Var.: ceardác s. n.] – Din tc. çardak. Vezi definitia »

a avea ceață în stomac expr. a-i fi foame Vezi definitia »

partác s.n. (reg.) bucată. Vezi definitia »

RADIOPÁC, -Ă adj. v. radioopac. Vezi definitia »