MÓRCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa). ◊ Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov. Vezi definitia »

BRUSILOV, Aleksei Alekseevici (1853-1926), general rus. A condus marea ofensivă a armatelor ruse în vara anului 1916, realizînd străpungerea frontului austro-german la Luțk (ofensiva lui B.). În 1920 a intrat în Armata Roșie. Vezi definitia »

BÎKOV, Konstantin Mihailovici (1886-1959), fiziolog rus. Elev al lui I.P. Pavlov. Contribuții în cercetarea funcțiilor creierului, a relațiilor reciproce dintre mediul extern și intern („Scoarța și organele interne”). Vezi definitia »

JÍDOV, jidovi, s. m. (Pop. și peior.) Evreu. – Din sl. židovinŭ. Vezi definitia »

CÓȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereți) Coșcovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii. 3. S. f. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. – Cf. rus. kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”. Vezi definitia »