Definita cuvantului alexandrui
ALEXANDRU I (ALEXANDER I LAND), ins. în M. Belingshausen (Antarctica), despărțită de Pen. Țara lui Graham prin George VI Sound și de ins. Charcot prin ghețarul de șelf Wilkins; 43,2 mii km2; lungime: c. 380 m; lățime: 80-240 km. Relief muntos – culmea Douglas (2.987 m, vf. Stephenson). Considerată pînă în 1940 parte a continentului. Descoperită și denumită în 1821 de expediția condusă de F.F. Belingshausen.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu alexandrui
bănuí (-uésc, bănuít), vb. – 1. (Trans.) A regreta, a (se) lamenta. – 2. a se simți jignit, a se ofensa. – 3. A avea o părere proastă; a reproșa, a face mustrări. – 4. A-și face o părere, a considera, a socoti. – 5. A presupune, a presimți. – Var. băni, (înv.) a deranja, a supăra. Mag. bánom „regret” sau „îmi pare rău”. (Cihac, II, 478; Berneker 42; DAR; Gáldi, Dict., 103); cf. bănat. A trecut din mag. în cr. banoveti, rut. banuvati, bg. din Trans. banuva (Miklosich, Bulg., 119). Der. bănuielnic, adj. (suspect; îndoielnic); bănuială, s. f. (reproș, suspiciune); bănuitor, adj. (care bănuiește, lipsit de încredere). Vezi definitia »
CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un întreg (o clădire, o mașină etc.) legând în mod trainic și în ordinea cerută părțile lui componente după un plan prestabilit; a realiza o construcție de proporții vaste, care necesită lucrări numeroase, variate și complexe. 2. A desena o figură geometrică. 3. (Lingv.) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. ♦ Refl. (despre părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale. – Din fr. construire, lat. construere. Vezi definitia »
DEFLUI,A, vb.a raspandi in directii divergente trupe grupate intr-un spatiu restrans Vezi definitia »
RĂCĂDUÍ, răcăduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se răsti la cineva, a lua o atitudine amenințătoare. – Din magh. reked „a răguși”. Vezi definitia »
IUÍ, íui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: i-u-i] – Iu + suf. -ui (după chiui). Vezi definitia »