AVRĂMEȘTI, com. în jud. Harghita; 2.552 loc. (1991). Vezi definitia »

pirotí (pirotésc, pirotít), vb. – A dormita, a fi adormit pe jumătate. Origine incertă, poate expresivă. După Tiktin, din gr. πηρόω „a amorți”. – Der. piroteală, s. f. (somnolență). Vezi definitia »

CIOROBOTÍ, ciorobotesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lucra prin casă; a deretica. 2. A vorbi pe șoptite, pe ascuns. – Din cioro[văi] + roboti. Vezi definitia »

plutí (plutésc, plutít), vb. – 1. A se menține deasupra unui lichid, a înota, a sta la suprafață. – 2. A zbura în vînt. – Mr. mplătescu, plătire. Sl. pluti, plovą (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 267), cf. sb., cr. plutati, ceh. plouti. – Der. plută, s. f. (stratul exterior, elastic al unor specii de stejar, varietate de plop, Populus pyramidalis; plutitor, flotor; bucățică de material plutitor legată de sfoara undiței; ambarcație ușoară; varietate de nufăr, Nymphaea alba, Nuphar luteum), deverbal, sau din sl. pluti „plută” (Cihac, II, 267; Conev 82), cf. bg. pluta, sb., cr. plutva, ceh. plt., rus. plot; plutaș, adj. (care plutește; Mold., nehotărît, indecis); plutaș, s. m. (producător sau conducător de plute); plutășie, s. f. (îndeletnicirea de plutaș); plutări, vb. (a merge cu pluta pe apă, a transporta ceva cu pluta); plutărit, s. n. (transport cu pluta); pluteț (var. plutelnic), adj. (înv., navigabil); plutică, s. f. (plantă acvatică, Villarsia nymphoides); plutitor, adj. (care plutește); plutitoare, s. f. (rourică, Glyceria fluitans); plutniță, s. f. (nufăr alb, Nymphaea alba). Vezi definitia »

NOCT(I)- elem. „noapte, nocturn”. (< fr. noct/i/-, cf. lat. nox, -ctis) Vezi definitia »