TRAVEST͹, travestiuri, s. n. Interpretare a unui rol masculin de către o femeie sau a unui rol feminim de către un bărbat. ◊ Loc. adj. și adv. În travesti = deghizat sau deghizându-se pentru a juca un rol opus sexului său. [Var.: (rar) travestíu s. n.] – Din fr. travesti. Vezi definitia »

TRIMÚRTI s. n. asociere de cult și de doctrină a celor trei figuri din religiile indice: Buda, çiva și Vișnu, formă unică de teofanie. (< fr., engl. trimurti) Vezi definitia »

a-i trânti (cuiva) ușa în nas expr. 1. a refuza discuția cu cineva. 2. a refuza să primească pe cineva. 3. a vinde (un obiect). Vezi definitia »

ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunța, a-și spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează. – Din rost. Vezi definitia »

răpștí (răpștésc, răpștít), vb. – 1. A murmura. – 2. (Refl.) A certa, a mustra. Sl. rŭpŭtati, rŭpŭștą (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 306; Conev 102), cf. ceh. rep(o)tati „a face zgomot”, rus. roptatĭ „a face zgomot”. – Der. răpște, s. f. (înv., ceartă); răpștitor(iu), s. m. (înv., cîrtitor). Vezi definitia »