Definita cuvantului contemplativ
CONTEMPLATÍV, -Ă, contemplativi,-e, adj. Care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător. ♦ Care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau, în genere, transformarea realității. ◊ Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii. – Din fr. contemplatif, lat. contemplativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contemplativ
EXPEDITÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care lucrează repede, care rezolvă prompt, ușor lucrurile. [< fr. expéditif]. Vezi definitia »
GELÍV, -Ă adj. (despre materiale, roci) care se dezagregă sub acțiunea repetată a înghețului. (< fr. gélif) Vezi definitia »
SUPRANORMATÍV, -Ă adj. care depășește un normativ, în afara normei. (< supra1- + normativ) Vezi definitia »
DEPLETÍV, -Ă adj. (Med.) Care produce deplețiune. [< fr. déplétif]. Vezi definitia »
APREHENSÍV, -Ă adj. (Rar) Timid; temător, neîncrezător. [< fr. appréhensif]. Vezi definitia »