Definita cuvantului alternanță
ALTERNÁNȚĂ (‹ fr. {i}) s. f. 1. Însușirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o mărime alternativă în decursul unei semiperioade cuprinse între două momente în care valoarea mărimii este nulă. 3. (GEOL.) Repetarea succesivă pe verticală a două sau mai multe tipuri de roci sau formațiuni geologice, de grosimi apropiate, în coloana stratigrafică a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul, în flexiune sau în familia lexicală: poate fi consonantică (ex. schimbarea lui s în ș: des-deși, a lui t în ț: tăiat-tăiați) sau vocalică (ex. carte-cărți); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constînd în repetarea regulată a două motive (în arte decorative) sau a două elemente (în arhitectură).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu alternanță
BOBÁICĂ s. f. v. băbaică. Vezi definitia »
ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță (de lemn) specifică unor sate rusești. – Din rus. izba. Vezi definitia »
VELATÚRĂ s.f. (Mar.) Totalitatea pânzelor unei corăbii. [< it. velatura]. Vezi definitia »
BRONȘÍTĂ s. f. inflamație a bronhiilor, manifestată prin tuse. (< fr. bronchite) Vezi definitia »
ZEÁDĂ s. f. (Var.) Zadă. Vezi definitia »