MENISCÍTĂ s. f. inflamație a meniscurilor (2). (< fr. méniscite) Vezi definitia »

DIASTÓLĂ s.f. 1. Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului sanguin. 2. Lungire a unei silabe scurte. [< fr. diastole, cf. gr. diastole – dilatare]. Vezi definitia »

DEZINVOLTÚRĂ s. f. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture) Vezi definitia »

ANTICÁMERĂ, anticamere, s. f. (În instituții) Cameră în care stau cei care așteaptă să fie primiți. ◊ Expr. A face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit (de un superior, un medic, un avocat etc.). – It. anticamera. Vezi definitia »

EPIMÓNĂ s.f. (Ret.) Comorație. [Cf. fr. épimone, gr. epimone]. Vezi definitia »