Definita cuvantului slobod
SLÓBOD, -Ă, slobozi, -de, adj. (Pop.; în concurență cu liber) 1. (Despre oameni) Care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și cetățenești: liber. ♦ (Despre popoare, state) Independent, neatârnat. ♦ (Despre orașe) Autonom. 2. (Despre oameni) Care se găsește în stare de libertate, care nu este închis, întemnițat. ♦ (Despre animale) Lăsat în libertate. 3. Care nu este supus nici unei constrângeri, nici unei îngrădiri; care are posibilitatea de a acționa în anumite împrejurări după propria sa voință sau dorință, care nu este împiedicat să facă un anumit lucru. ◊ Expr. E slobod = e permis, e îngăduit. A avea mână slobodă = a fi darnic, generos. Cu inima slobodă = liniștit, împăcat. A rămâne pe voia slobodă a cuiva sau a ceva = a fi la dispoziția cuiva sau a ceva. ♦ (Adverbial) În voie, nestingherit. 4. (Despre oameni și manifestările, cuvintele lor) Lipsit de rezervă, de măsură; prea familiar; indecent, licențios. ◊ Expr. A fi slobod la (sau de) gură = a vorbi prea mult și fără sfială, depășind limitele bunei-cuviințe. 5. (Despre drumuri) Pe care se poate trece fără obstacole; pe care nu sunt impuse restricții. ♦ (Despre locuri, scaune) Pe care nu l-a ocupat nimeni; gol. 6. (Despre timp) De care se poate dispune, în care ești scutit de obligațiile obișnuite. 7. (Despre lucruri care leagă, fixează, strâng etc.) Care permite mișcările, care nu strânge; p. ext. larg. ◊ Expr. A da (cuiva) frâu slobod = a da (cuiva) libertate, a lăsa (pe cineva) în voie, să facă ce dorește. 8. (Substantivat, f.; în loc. adv.) Cu sloboda = fără bagaj, fără greutate sau încărcătură. – Din bg. sloboden.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu slobod
răzvód, răzvóduri, s.n. (înv.) paradă, demonstrație. Vezi definitia »
NOD s.n. (Mar.) Unitate pentru măsurarea vitezei în marș a navei, egală cu o milă (1852 m) pe oră. [Cf. fr. noeud]. Vezi definitia »
MOD s.n. 1. Fel, chip, manieră; procedeu, metodă. ♦ Mod de producție = modul istoricește determinat în care oamenii produc și obțin bunurile materiale necesare existenței și dezvoltării societății și care reprezintă unitatea dintre forțele de producție și relațiile de producție. 2. (Gram.) Formă verbală care exprimă felul în care vorbitorul vede sau socotește acțiunea verbului. ♦ (Despre părți de vorbire, propoziții sau părți de propoziții) De mod = care are sensul sau funcția de a arăta modul. 3. (Muz.) Structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (Log.) Mod silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcție de calitatea și de cantitatea judecăților componente. [Cf. fr. mode, it. modo, lat. modus]. Vezi definitia »
brod (bróduri), s. n. – 1. Vad, trecere a unei ape prin vad. – 2. Ponton, vas transbordor. – Var. brud(ă). Sl. brodŭ (Cihac, II, 29). – Der. brudar, s. m. (pontonier), pe care Miklosich, Lexicon, 44, îl derivă de la sl. brodarŭ; brudină, s. f. (vad; ponton), cf. slov. brodnina, sb. brodarina „cost al transbordării”. Cf. brodi. Vezi definitia »
calapód (calapoáde), s. n. – 1. Formă. – 2. Formă de lemn pentru pălării. – 3. Tipar, în general. Mr. călăpode. Ngr. ϰαλαπόδι, din gr. ϰαλόπους „picior de lemn” (Meyer 167; REW 1525; Gáldi 157), cf. alb. kalimpodhjë. Cf. calibru și calup. Vezi definitia »