Definita cuvantului staționar
STAȚIONÁR, -Ă, staționari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu variază câtva timp; constant. ♦ (Despre planete) Care (în aparență) nu-și schimbă câtva timp locul pe sfera cerească. ♦ Care rămâne în aceeași stare, care nu mai evoluează, care nu progresează; spec. (despre boli) care nu se agravează (dar nici nu se ameliorează). 2. (Despre un mediu fluid) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp; (despre un câmp de forțe) care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp. II. S. n. 1. Serviciu într-un spital sau instituție spitalicească în care sunt internați (pentru un timp mai scurt) bolnavii în vederea stabilirii diagnosticului și pentru tratament. 2. (Înv.) Navă de luptă care supraveghea traficul vaselor dintr-un port. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. stationnaire, lat. stationarius.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu staționar
bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári Vezi definitia »
BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Cel care are meseria de a găti mâncare. – Din bucate (pl. lui bucată) + suf. -ar. Vezi definitia »
PISTOLÁR s.m. 1. Ostaș dotat cu un pistolet. ♦ Trăgător specializat în probe de tir cu pistoletul. 2. Trăgător abil cu pistolul (întâlnit mai ales în filme western). [< pistol + -ar, cf. sp., it. pistolero, engl. pistoleer]. Vezi definitia »
ARÁR1 adv. Rar, rareori. [Var.: aráre adv.] – Din a3 + rar. Vezi definitia »
BIBLIOTECÁR, -Ă, bibliotecari, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu administrarea și cu funcționarea unei biblioteci. – Din fr. bibliothécaire. Vezi definitia »