CECOCÉL s. n. hernie cu conținut format din cec². (< fr. caecocèle) Vezi definitia »

AUȘÉL, aușei, s. m. Nume dat la două păsări: a) cea mai mică pasăre de la noi, cu pene galbene-măslinii pe spate și cenușii pe burtă (Regulus cristatus). b) pasăre din familia pițigoiului, cu coada și aripile negre, spatele roșu-aprins, creștetul și gușa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Din auș „moș” (dispărut din limbă) + suf. el. Vezi definitia »

vânticél s. n., pl. vânticéle Vezi definitia »

ÎNĂLTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, înălticei, -ele, adj. Înăltuț. [Var.: (reg.) nălticél, -eá, -ícă adj.] – Înalt + suf. -icel. Vezi definitia »

ACÉL², ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (când are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. – Var.: acéla, acéea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa. Vezi definitia »