PARNASIANÍSM s.n. Curent sau școală literară franceză în a doua jumătate a sec. XIX, care cultiva o poezie picturală, rece și impersonală, caracterizându-se prin cultul formei și printr-un estetism exagerat. [< fr. parnassianisme, cf. Parnasul contemporan – revistă franceză (1866-1876)]. Vezi definitia »

MACHÍSM s. n. Empiriocriticism. [Pr.: mahísm] – Din rus. mahizm. Vezi definitia »

TRANSCENDENTALÍSM s. n. 1. concepție sau atitudine gnoseologică care susține posibilitatea unei cunoașteri apriorice, căutând să determine condițiile unei astfel de cunoașteri. 2. curent filozofic american, printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. (< fr. transcendantalisme) Vezi definitia »

AUTÍSM s. n. tulburare psihică prin ruperea contactului cu realitatea exterioară. (< fr. autisme) Vezi definitia »

CUBÍSM s. n. mișcare artistică modernă de la începutul sec. XX, care analizează și recompune formele în volume și planuri geometrice, încercând să exprime simultan existența obiectului ca o totalitate, cu toate fețele, liniile și punctele sale. (< fr. cubisme) Vezi definitia »