túse s. f. – Act respirator reflex cauzat de îmbolnăvire. – Var. Mold. tusă. Mr., megl. tuse. Lat. tūssis (Pușcariu 1781; REW 9016), cf. it., port. tosse, prov., cat., sp. tos, fr. toux. – Der. tuși (mr. tuședz, tușire), vb. (a avea un acces de tuse), din lat. tussῑre (Pușcariu 1782; REW 9015), cf. it. tossire, engad., port. tussir, prov., cat. tossir, v. fr. toussir, sp. toser, cuvînt de uz general (ALR, I, 146); tuset, s. n. (acces de tuse); tușit, s. n. (access de tuse); tușitură, s. f. (tuse). Vezi definitia »

DELICATÉSE s. f. pl. alimente fine, prăjituri, specialități culinare. (< germ. Delikatesse) Vezi definitia »

BOSE [bəus], Sir Jagadish Chunder (1858-1937), biofizician indian. Prof. univ. la Calcutta. Contribuții în fiziologia plantelor și electromagnetism. A demonstrat reactivitatea comparată a țesuturilor vegetale și animale. Vezi definitia »

(se numeste stivator sau stivuitor! tavi) STIVUITORIST, stivuitoriști, s.m. Persoană autorizată să conducă si să manevreze un stivuitor. Vezi definitia »

se scrie corect ferplei ? cum se scrie corect? Vezi definitia »