MÍNIMUM s.n. Cea mai mică valoare pe care o poate lua o mărime variabilă. ♦ Punct, limită inferioară. // adv. Cel puțin; măcar. // s.n. V. minim. [< fr., lat. minimum]. Vezi definitia »

OMÉNTUM s. n. epiplon. (< lat. omentum) Vezi definitia »

BÓRIUM s.n. Carbură metalică, în principal de wolfram, folosită la armarea pieselor de mașini supuse la uzură. [Pron. -ri-um. / < fr. borium, germ. Borium]. Vezi definitia »

ANTÚM, -Ă adj. (op. postum) Publicat în timpul vieții autorului. [< fr. anthume]. Vezi definitia »

FÁTUM s. n. destin, soartă; fatalitate. (< lat. fatum) Vezi definitia »