MENAJERÍE s.f. Loc unde sunt ținute animale sălbatice (rare); totalitatea animalelor sălbatice ținute într-un asemenea loc. [Gen. -iei. / cf. fr. ménagerie, germ. Menagerie]. Vezi definitia »

CONGEMINÁȚIE s.f. (Rar) Formație dublă simultană; redublare. [Gen. -iei. / cf. lat. congeminatio, fr. congémination]. Vezi definitia »

AMIMÍE s. f. Stare patologică constând în incapacitatea de exprimare a stărilor afective prin mimică. – Din fr. amimie. Vezi definitia »

NEBUNÍE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie. ♦ Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbâtie, ghidușie, ștrengărie, năzdrăvănie, poznă. – Nebun + suf. -ie. Vezi definitia »

PLATINOTIPÍE s. f. procedeu de imprimare fotografică pe baza acțiunii luminii asupra sărurilor de platină. (< fr. platinotypie) Vezi definitia »