tréti num. – Al treilea (în rang). Sl. tretii (Cihac, II, 421). Fără circulație reală, s-a folosit în epoca veche pentru a desemna slujbașii care ocupau al treilea loc într-o scară determinată. – Der. tretin, s. m. (cal de trei ani). Vezi definitia »

prâscâtí, pers. 3 sg. prâscâtéște, vb. IV (reg.; despre fusul de tors) a sfârși (când se toarce cu el); a prâsni, a prăznăvi, a prănăli. Vezi definitia »

RĂSTÍ, răstesc, vb. IV. Refl. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat amenințător, a ridica glasul. – Et. nec. Vezi definitia »

BRĂEȘTI, com. în jud. Botoșani; 2.197 loc. (1991). Biserică de lemn (sec. 18). 2. Com. în jud. Buzău; 2.796 loc. (1991). Satul B. este atestat documentar din 1655. 3. Com. în jud. Iași; 3.824 loc. (1991). Vezi definitia »

BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Ucr. bortyty. Vezi definitia »