Definita cuvantului andrițoiu
ANDRIȚOIU, Alexandru (1929-1996, n. Vașcău, jud. Bihor), poet român. Debut cu versuri de circumstanță, sau purtînd amprenta ascendenței sale ardelenești („În Țara Moților se face ziuă”, „Dragoste și ură”). Lirică de sensibilitate neoclasică și virtuozitate a formei („Constelația lirei”, „Aur”, „Poeme noi”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu andrițoiu
CONDRÓNIU s. m. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele lanceolate rigide, cu flori purpurii sau galbene, care crește prin livezi și prin semănături (Melampyrum arvense). – Et. nec. Vezi definitia »
ofíciu (ofícii), s. n. – Serviciu; birou; meserie; funcție; slujbă religioasă. – Var. înv. oficie. Fr. office, lat. officium (sec. XIX). Este dubletul lui ofis, s. n., din fr., prin intermediul rus. ofis, sec. XIX, înv., și al ofichie, s. f. (sarcină, misiune), din ngr. ỏφφίϰιον, sec. XVIII, înv. – Der. oficia, vb., din fr. officier; oficial (var. sec. XVIII ofichial), adj., s. m., din fr. officiel și mai înainte din ngr. ỏφφιϰιάλης; oficialitate, s. f. din fr. officialité; oficină, s. f., din fr. officine; oficios, adj., din fr. officieux; oficinal, adj., din fr. officinal; cf. ofițer. Vezi definitia »
ONDULATÓRIU, -IE adj. referitor la unde, care se propagă în formă de unde. (< fr. ondulatoire, it. ondulatorio) Vezi definitia »
MATRIMÓNIU s.n. (Liv.) Căsătorie. [Pron. -niu. / < lat. matrimonium]. Vezi definitia »
agabaníu, s. m. – Mătase de Damasc țesută cu fire argintate. Tc. agabani (Șeineanu, III, 2). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »