ALEXANDRESCU, Grigore (1810-1885, n. Tîrgoviște), poet român. Membru al Societății Filarmonice. Unionist. Sensibil, reflesiv, dar în același timp, lucid și ironic, este influențat în poezia sa de spiritul secolului luminilor și de cel revoluționar pașoptist. Meditații și elegii romantice și preromantice, animate de elanuri umanitare și patriotice („Anul 1840”, „Umbra lui Mircea. la Cozia”, „Răsăritul lunii. La Tismana”). Lirică erotică („Eliza”), de interogație și atmosferă meditativă. A ilustrat decisiv specii literare ca fabule („Toporul și pădurea”, „Dreptatea leului”, „Boul și vițelul”) și epistola („Epistolă către Voltaire”, „Satiră. Duhul meu”), anticipînd satira eminesciană prin gravitate și ironie. Proză („Memorial de călătorie”), culegere de folclor oltenesc, traduceri și imitații după Florian, Tasso, Voltaire. Vezi definitia »

ANTONESCU, Victor G. (1871-1947, n. sat Antonești, jud. Teleorman), om politic român. Membru al Partidului Național-Liberal. Ministru în repetate rînduri. Ca ministru de Externe (1936-1937), a promovat linia politică a lui N. Titulescu. Vezi definitia »

care-i maracu’? / taina? / țaca? expr. ce mai e nou?, care e cursul evenimentelor? Vezi definitia »

cu penisul segmentat Vezi definitia »

a da pe cineva cu... expr. (intl.) a condamna pe cineva la... Vezi definitia »