Definita cuvantului antipa
ANTIPA, Grigore (1867-1944, n. Botoșani), biolog român. Acad. (1910). Întemeietor al Muzeului de Istorie Naturală din București, care îi poartă numele. A elucidat problemele productivității biologice a Dunării și a părții de NV a Mării Negre; a pus bazele școlii românești de hidrobiologie, ihtiologie și oceanologie; autorul unei concepții moderne ecologice a biosociologiei și bioeconomiei biosferei. Inițiatorul dioramelor și unul dintre creatorii muzeologiei moderne. Membru al mai multor academii străine.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu antipa
UZURPÁ vb. I. tr. A pune mâna prin viclenie, cu sila pe un bun, pe un titlu al cuiva. ♦ (Fig.) A obține (ceva) prin înșelătorie, pe nedrept. [P.i. uzúrp, -pez, 3,6 -pă. / cf. fr. usurper, lat. usurpare]. Vezi definitia »
STEREOTIPÁ vb. I. tr. A turna un zaț în planșe sau tipare solide în vederea tipăririi edițiilor unei lucrări de mare tiraj; a tipări o lucrare cu ajutorul unor asemenea planșe. [Cf. fr. stéréotyper]. Vezi definitia »
adăpá (-áp, -át), vb. – 1. A da apă de băut unui animal. – 2. A îmbiba, a impregna. 3. (Înv.) A da, a administra (un medicament). 4. (Înv.) A otrăvi. – Mr. adep,, megl. dap, istr. adǫpu. Lat. ădaquāre (Pușcariu 20; REW 147; DAR); cf. it. adacquare (salent. dakware, bar. adakwe), prov. azaigar, v. fr. aever (fr. din Vest aiguer, cf. Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi rar, se bazează pe confuzia între „băutură” și „otravă”, cf. fr. poison (‹ potionem). Der. adăpat, s.n. (acțiunea de a adăpa); adăpătoare, s.f. (loc de adăpat); adăpător, adj. (care adapă); adăpătură, s.f. (înv., otrăvire). Vezi definitia »
SINCOPÁ vb. I. tr. A face o sincopă (2, 3). [< fr. syncoper]. Vezi definitia »
EXTIRPÁ vb. I. tr. 1. A înlătura, a scoate pe cale chirurgicală (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (Fig.) A smulge din rădăcini; a stârpi. [P.i. extírp și -pez, 3,6 -pă. / < fr. extirper, cf. lat. extirpare – a dezrădăcina < ex – afară, stirps – rădăcină]. Vezi definitia »