CONCLAMÁȚIE s.f. (Ist.) Prima ceremonie funerară la romani, prin care era invocat mortul. [Gen. -iei, var. conclamațiune s.f. / < lat. conclamatio, cf. fr. conclamation]. Vezi definitia »

GRÁTIE, gratii, s. f. Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic. – Lat. *gratis (= cratis). Vezi definitia »

COXALGÍE s.f. Coxită; (impr. tuberculoză a articulației șoldului. [Gen. -iei. / < fr. coxalgie, cf. lat. coxa – coapsă, gr. algos – durere]. Vezi definitia »

BEJENERÍE s. f. v. băjenărie. Vezi definitia »

OCULÁȚIE s. f. sistem de altoire printr-un mugur scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce apoi sub coaja partaltoiului. (< germ. Okulation) Vezi definitia »