DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s. f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [Pr.: -dâ-ia-] – Dârdâi + suf. -eală. Vezi definitia »

ENTEROCLÍZĂ s. f. spălătură intestinală. (< fr. entéroclyse) Vezi definitia »

CRISOFÍTĂ, crisofite, s. f. (La pl.) Încrengătură de alge unicelulare acvatice (Chrysophyta); alge aurii. (La sg.) Algă din această încrengătură. – Din fr. chrysophytes. Vezi definitia »

țeástă (-éste), s. f. – 1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma țest, s. n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. țest, megl. țost. – Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic). Vezi definitia »

COFÓZĂ, cofoze, s. f. (Med.) Anacuzie. – Din fr. cophose. Vezi definitia »