găván (găváne), s. n. – 1. Scobitură, adîncitură. – 2. Strachină, blid. – 3. Lingură, polonic. – 4. Farfuriuță. – 5. Mînerul furcii de tors. – 6. Prăpastie hău. – Mr. găvane, megl. găvan. Origine obscură. Este pus în legătură cu bg., sb. vagan „strachină” (Cihac, II, 118; DAR), bg. gavanka (Conev 64), și prin intermediul acestuia cu ngr. γαβένα „vas”; însă explicația nu pare suficientă întrucît nu lămurește legătura cu găun, văgăună și eventual cu gaură; cf. și gîf, s. m. (Trans., blid), găfană, s. f. (Trans. de Vest, partea scobită a lingurii). Este posibil să existe o intenție expresivă în aceste cuvinte (după Diculescu, Elementele, 467, gîf este gr. ϰῦφος). Der. găvănat, adj. (gol); găvăni, vb. (a săpa. a adînci); găvănătură, s. f. (cavitate; scobitură); găvănos, adj. (gol, scobit). Vezi definitia »

GALICIÁN, -Ă, galicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Galiciei sau este originară de acolo. 2. S. f. Variantă a limbii portugheze vorbită în Galicia și scrisă cu ortografia spaniolă (oficial) sau cu una comună cu alte variante de portugheză. 3. Adj. Care aparține Galiciei sau populației ei, care se referă la Galicia sau la populația ei. [Pr.: -ci-an] – Galicia (n. pr.) + suf. -an. Vezi definitia »

SUSÁN s. m. 1. Plantă erbacee din țările calde, păroasă, cu frunze mari, dantelate și cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale oleaginoase, comestibile (Sesamum indicum). ♦ P. restr. Semințele acestei plante, care conțin un ulei comestibil, din care se prepară tahânul sau care se presară pe covrigi. 2. Preparat dulce făcut din zahăr, miere și semințe de susan (1). – Din tc. susam. Vezi definitia »

BAIÁN I. s. m. cântăreț de balade rus sau ucrainean. II. s. n. armonică de mână, cu butoni în loc de clape. (< rus. baian) Vezi definitia »

organ de futut Vezi definitia »