ASTRONOMÍE (‹ fr., lat.) s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor, al mișcării și evoluției lor, al structurii și compoziției etc., precum și cu studiul sistemelor de aștri, al galaxiilor și al Universului. Observații sistematice asupra cerului au fost făcute din milen. 3 î. Hr. în China, India, Egipt. Babilonienii sînt cei care au delimitat constelațiile. Prin sec. 6 î. Hr. grecii studiau mișcarea aștrilor, forma cerului și a Pămîntului; de la ei ni s-au păstrat denumirile stelelor și ale constelațiilor. În Europa, a. începe să se dezvolte abia în sec. 16, după ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. În sec. următor se pun bazele a. moderne, îndeosebi, prin contribuțiile lui Galilei, Kepler și Newton. V. și cosmogonie, cosmografie, cosmologie. Vezi definitia »

XILOLITOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar litografic la care clișeul se execută pe o placă de lemn acoperită cu un strat de calcar. [Gen. -iei. / < fr. xylolithographie]. Vezi definitia »

LAMENTÁȚIE s.f. (Liv.) Lamentare. [Gen. -iei, var. lamentațiune s.f. / cf. fr. lamentation, lat. lamentatio]. Vezi definitia »

COLÉCȚIE, colecții, s. f. 1. Serie de obiecte de același fel sau de aceeași categorie, care, adunate și dispuse sistematic, reprezintă o valoare artistică, stiințifică, documentară etc. ♦ Culegere de opere literare sau științifice grupate după anumite criterii și apărute în cadrul unei edituri. 2. Puroi adunat în interiorul unui țesut bolnav, într-un organ sau într-o cavitate a organismului. [Var.: (înv.) colecțiúne s. f.] – Din fr. collection, lat. collectio, -onis. Vezi definitia »

dimerlíe (dimerlíi), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, baniță (21,5 l). – Var. dimirlie, ghimirlie, ghimirliu. Tc. dimerli „de fier” (Șeineanu, II, 157; Bogrea, Dacor., I, 276; Tiktin; Candrea), deoarece în trecut erau măsuri de fier sau de tablă. Vezi definitia »