DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr. denticule) Vezi definitia »

DAIBÓJUL s. n. art. în expr. v. daiboj. (Fam.; în expr.) Pe daiboj = pe nimica toată, pe gratis, degeaba. A umbla cu daibojul = a cere de pomană, a umbla cu cerșitul. [DEX '96] Vezi definitia »

autovehicul sau vehicul cu motor. Vezi definitia »

HIBERNÁCUL s. n. mugur metamorfozat și caduc, hibernant. (< fr. hibernacle) Vezi definitia »

OPÉRCUL s. n. 1. membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești. 2. organ care închide scoica anumitor moluște. 3. strat subțire care închide celulele larvelor albinelor. 4. (bot.) căpăcel cu care se termină capsula la mușchi. (< fr. opercule, lat. operculum) Vezi definitia »