des (deásă), adj. – 1. Dens, strîns, compact. – 2. (Adv.) Adesea, frecvent. – Mr. ndes, megl. des. Lat. densus (Pușcariu 504; Candrea-Dens., 485; REW 2558; Tiktin; Candrea; Scriban); cf., it., sp., port. (denso), fr. (dense). Cele două sensuri ale cuvîntului rom. apar și în lat. spissus › it. spesso, fr. épais. Este dublet al lui dens, der. densitate, s. f. Der. ades (var. adesea), adv. (frecvent; de multe ori); (a)dese(a)ori, adv. (frecvent, de multe ori); desime, s. f. (densitate; concentrație); desiș, s. n. (înv., densitate; pădure foarte deasă); deset, s. n. (concentrație), cuvînt ce pare inventat de Coșbuc. Cf. îndesa. Vezi definitia »

FÁCIES s.n. 1. Aspect al feței în timpul unei boli; (p. ext.) fizionomie, aspect exterior. ♦ Suprafață a unei formații anatomice. 2. Aspect caracteristic pe care îl au stratele geologice datorită naturii rocilor și fosilelor din care sunt alcătuite. ♦ Aspectul unei culturi arheologice în formele ei caracteristice. ♦ Aspectul superficial al unui lucru. [Pron. -ci-es, pl. -uri. / < fr., it., lat. facies]. Vezi definitia »

HÁDES s. n. (mit.) infern. (< fr. hadés) Vezi definitia »

SUCCÉS s.n. Reușită, izbândă; rezultat bun. ♦ Cu succes = cu rezultate bune, foarte bine. ♦ Primire favorabilă făcută de public unei opere literare, unui spectacol etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. succès, it. successo, lat. successus]. Vezi definitia »

Proces de umflare; stare de a fi umflat Vezi definitia »