Definita cuvantului argument
ARGUMÉNT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Raționament sau, p. gener., orice probă menită să dovedească sau să respingă ceva. 2. (MAT.) Variabilă independentă a unei funcții. ♦ Unghiul dintre semiaxa reală și dreapta care unește originea cu afixul unui număr complex, măsurat în sens trigonometric direct. 3. (FILOZ., LOG.) Denumire pentru unele raționamente concrete din istoria logicii și filozofiei, care prezintă un interes special: a. ontologic, introdus de Anselm pentru a demonstra existența lui Dumnezeu, preluat apoi de Decartes; a. îndoielii, formulat de către Decartes, în vederea așezării cunoașterii pe baze sigure; a. bastonului, încercare de a sili prin forța pe cineva să accepte o idee; a. la persoană, argumentare falsă prin referirea la calitățile persoanei, fără legătură logică cu ideea în discuție; a. relativ la ignoranță, bazat pe ignoranța interlocutorului; a. relativ la milă, în care se face apel la sentimente în favoarea cuiva; a. majorității (caz particular), cînd cineva se referă la acordul majorității.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu argument
BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement. Vezi definitia »
ACUTRAMÉNT s. n. îmbrăcăminte bizară și ridicolă; împopoțonare. (< fr. accoutrement) Vezi definitia »
MAJORÁNT adj. Care mărește, majorează. // s.m. (Mat.) Element sau număr care este mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulțimi. [< fr. majorant, cf. lat. maior – mai mare]. Vezi definitia »
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent. Vezi definitia »
ANGAJÁNT, -Ă, angajanti, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acțiune. – Angaja + suf. ant. (după fr. engageant). Vezi definitia »