COBORẤȘ, coborâșuri, s. n. Coborâre; (concr.) drum sau loc care coboară (în pantă); povârniș. [Var.: pogorấș s. n.] – Coborî + suf. -âș. Vezi definitia »

țițigúș s.m. (reg.) 1. pițigoi. 2. vrabie. Vezi definitia »

groș (gróși), s. m. – Veche monedă care valora la început 1/48 dintr-o marcă de argint. A fost bătută în Mold. la sfîrșitul sec. XIV. Lat. grossus, intrat în rom. prin intermediul pol. grosz, germ. med. grosse, germ. Grosch(en), cf. ngr. γρόσσο, bg., sb. groš, tc. guruș (Ronzvalle 122). – Der. groșiță, s. f. (monedă divizionară de argint, de valoare variabilă), cf. pol. groszyk, sb., slov. grošič. Din tc. derivă dubletul înv. gruș, s. m. (monedă turcească de 40 de aspri). Vezi definitia »

pásoș, pásoși, adj. (reg.; despre oameni) care merge cu pași mari; (despre mers) cu pași mari. Vezi definitia »

culáș, -ă, adj. (reg.) gălbui-deschis. Vezi definitia »