Definita cuvantului arles
ARLES, oraș în SE Franței (Provence), port. pe stg. Ronului, la NV de Marsilia, unit printr-un canal navigabil cu M. Mediterană; 52,5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Ind. chimică, a hîrtiei, prelucrarea metalelor. Șantiere navale. Vestigii romane (amfiteatru cu 20.000 locuri, ruinele palatului lui Constantin etc.). Catedrală (sec. 12), capodoperă a artei romanice. Muzeu de artă. Între 933 și 1246, capitala regatului omonim.

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu arles
CHASLES [șa:l], Michel (1793-1880), matematician francez. Lucrări de geometrie analitică și proiectivă. Vezi definitia »
PROCÉS s. n. 1. mers, evoluție, desfășurare (a unui fenomen, eveniment etc.). ◊ prefacere, transformare progresivă. 2. activitate desfășurată de organele judiciare în legătură cu soluționarea unei cauze. 3. pricină supusă spre soluționare unei instanțe judecătorești. 4. ~ -verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuțiilor și a hotărârilor dintr-o ședință. (< fr. procès, lat. processus, it. processo) Vezi definitia »
LÉBES s. n. (ant.) vas larg de metal, de forma unui lighean, cu toarte pe margine. (< lat., gr. lebes) Vezi definitia »
RECÉS s.n. (Anat.) Fosă, depresiune; ventricul. [< lat. recessus]. Vezi definitia »
BRUXELLES [brüsél] (flam. BRUSSEL), cap. Belgiei, situată în centrul țării, pe un canal navigabil; 2,4 mil. loc. (1987, cu suburbiile Anderlecht, Ixelles, Molenbeek-St. Jean, Saint-Gilles, Schaerbeek, Uccle și Forest). Mare port fluvio-maritim. Nod de comunicații. Aeroport internațional (Zavanthem). Al doilea centru ind. al țării; mecanică de precizie, autoturisme, aparataj electrotehnic, constr. de mașini și utilaje, locomotive, conf., țesături, dantele, marochinărie, produse chimice (coloranți, medicamente, cauciuc) și alim. Centru comercial și financiar. Universitate (1834). Academie de științe, litere și arte (1772). Monumente: catedrala Sainte Gudule (sec. 13), Porte de Hal (sec. 14), primăria (sec. 15), Palatul Regal (sec. 18). Muzee. Parcul Expoziției Mondiale (1958). Menționat documentar pentru prima oară în sec. 11. Centru al Revoluției belgiene (1830), după victoria căreia a devenit capitală a Regatului belgian. Ocupat de trupelel germane (1914-1918 și 1940-1944). Sediul NATO și al Comunității Economice Europene. Locul mai multor conferințe internaționale. Tratatul de la B., pact militar și economic, încheiat în 1948, între Belgia, Franța, Luxemburg, Marea Britanie și Olanda (cunoscut sub denumirea de Uniunea Occidentală); stă la baza creării, prin acordurile de la Paris din 1954, cu participarea R.F.G. și Italiei, a Uniunii Europene Occidentale. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z