Definita cuvantului armoricum
ARMORICUM (ARMONICA), denumire celtică dată coastei de NV a Franței, cuprinsă între estuarele Senei și Loarei. Locuită de triburile celtice ale cimbrilor și veneților, reg. a fost cucerită de Cezar (56 î. Hr.) și inclusă în prov. romană Gallia Lugdunensis.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu armoricum
CARBOLINÉUM s. n. produs din distilarea cărbunelui de pământ, folosit ca insecticid, la impregnarea lemnului etc. (< fr. carbolineum) Vezi definitia »
SCRÚPULUM s.m. A 24-a parte dintr-o uncie în sistemul de măsurătoare roman. [< lat. scrupulum]. Vezi definitia »
SUBCONSÚM s.n. Restrângere a consumului maselor sub ceea ce este necesar pentru întreținere și perpetuare. [< sub- + consum, după it. sottoconsumo]. Vezi definitia »
AUTODRÚM, autodrumuri, s. n. Drum construit pentru a asigura circulația în bune condiții a autovehiculelor. [Pr.: a-u-] – Auto2 + drum (după fr. autoroute). Vezi definitia »
CARSIUM, castru roman, construit probabil în 103 î. Hr., pe locul unei vechi așezări geto-dacice, pentru paza vadului de la Gura Ialomiței. Azi Hîrșova, jud. Constanța. Vezi definitia »