FOTOELECTRÓN s. m. electron emis de o suprafață metalică pe care cade un fascicul de radiații. (< fr. photoélectron) Vezi definitia »

COMPLEXÓN s. m. agent chimic cu proprietăți de inactivare a ionilor metalici, cu structuri ciclice în interiorul moleculei. (< fr. complexon) Vezi definitia »

ELECTRÓN s.m. Particulă elementară de materie care intră în compoziția atomului și este încărcată cu electricitate negativă; negatron. [< fr. électron, cf. engl. electron, germ. Elektron]. Vezi definitia »

FANFARÓN, -OÁNĂ s. m. f. om lăudăros, care face pe viteazul. (< fr. fanfaron) Vezi definitia »

balcon, balcoane, s. n. sân, țâță. Vezi definitia »