Definita cuvantului arsen
ARSÉN (< germ.) s. n. Element chimic (As; nr. at. 33, m. at. 74,92) semimetalic. În combinații funcționează în stările de valență 3 și 5. A. și majoritatea combinațiilor sale sînt toxice (doza mortală 0,1 -0,3 g). Este folosit în aliaje pentru mărirea durității. A fost descoperit în 1250 de Albertus Magnus.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu arsen
SATÉN s.n. v. satin. Vezi definitia »
AZOBENZÉN s. n. substanță care conține în moleculă doi radicali fenil legați prin gruparea azo. (< fr. azobenzène) Vezi definitia »
PAÍNJEN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »
OROGÉN s.n. (Geol.) Regiune vastă a scoarței terestre în care au avut loc mari mișcări tectonice. [< fr. orogène]. Vezi definitia »
ANTROPOGÉN I. adj. antropic. II. s. n. cuaternar (II). (< fr. anthropogène) Vezi definitia »