ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec. Vezi definitia »

tartaríci s.m. (reg.) copil neastâmpărat. Vezi definitia »

șuieríci, șuieríce, s.n. (reg.) fluier de metal, din coajă de salcie. Vezi definitia »

HĂRNICÍ, hărnicesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta harnic, a se face, a deveni harnic, sârguincios. 2. Tranz. A stimula, a îndemna la lucru. 3. Intranz. A lucra cu zel, a munci cu hărnicie. – Din harnic. Vezi definitia »

ștuléici s.f. pl. (reg.) verze neajunse în stadiul de căpățână. Vezi definitia »