BÚNDĂ, bunde, s. f. 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; (reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. (Reg.) Cojocel scurt, fără mâneci, din piele de miel, având pe față cusături din fire de lână colorată, pe care îl poartă țăranii și țărancele; pieptar. – Magh. bunda. Vezi definitia »

AVANSCÉNĂ s.f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate în imediata apropiere a scenei. [< fr. avant-scène]. Vezi definitia »

TÚBĂ s. f. 1. instrument muzical de suflat din alamă, cu registrul cel mai grav din orchestra simfonică, constând dintr-un tub conic răsucit, terminat cu un pavilion foarte larg și prevăzut cu un mecanism de ventile sau pistoane. 2. (anat.) formațiune canaliculară. (< fr., it., lat. tuba) Vezi definitia »

ULÚBĂ s. f. v. hulubă. Vezi definitia »

COSMOBOTÁNICĂ s. f. ramură a exobiologiei care își propune să producă alimente de natură vegetală în condițiile sistemului biologic închis de la bordul navelor cosmice. (< cosmo- + botanică) Vezi definitia »