Definita cuvantului excepție
EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu excepție
jurătoáie, jurătoáie, s.f. (reg., înv.) soția administratorului de plasă (a pretorului). Vezi definitia »
DILACERÁȚIE s. f. dilacerare. (< fr. dilacération) Vezi definitia »
ENTOMOFILÍE s. f. polenizare la plantele entomofile; entomogamie. (< fr. entomophilie) Vezi definitia »
CAȘEXÍE s. f. sindrom prin slăbirea progresivă a întregului organism și printr-o insuficiență funcțională a unor organe. (< fr. cachexie) Vezi definitia »
AMPRENTOLOGÍE s. f. Studiul amprentelor digitale. [Pr.: -gi-e] – Din fr. empreintologie. Vezi definitia »