Definita cuvantului excepțional
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu excepțional
MEDIEVÁL, -Ă, medievali, -e, adj., s. f. pl. 1. Adj. Care aparține evului mediu, privitor la evul mediu, al evului mediu. ♦ (Substantivat) Om din evul mediu. 2. S. f. pl. (Tipogr.) Litere care imită scrierea din evul mediu. [Pr.: -di-e-] – Din fr. médiéval. Vezi definitia »
SINUZÁL, -Ă adj. referitor la sinus2. (< fr. sinusal) Vezi definitia »
DUCÁL, -Ă adj. De duce, al unui duce. [Cf. fr. ducal, it. ducale, lat.t. ducalis]. Vezi definitia »
a vedea material / lovele expr. (intl.) a avea bani. Vezi definitia »
INTERSTIȚIÁL, -Ă adj. referitor la, de (la) interstițiu, care provine dintr-un interstițiu. ♦ țesut ~ = țesut conjunctiv care se află între elementele în funcțiune ale unui organ, masa lui principală. ◊ (despre răni etc.) localizat în țesutul conjunctiv sau în vasele de sânge ale unui organ. (< fr. interstitiel) Vezi definitia »