Definita cuvantului prion
PRIÓN, prioni, s. m. Cea mai mică particulă infectantă cunoscută, care nu este virus, ci o formă aberantă a unei proteine celulare normale fără acid nucleic, care provoacă encefalopatii cu evoluție lentă. [Din fr., engl. prion]. Sursa: Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera internațional, București, 2008, ISBN 978-973-675-436-4
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu prion
pogón (pogoáne), s. n. – Măsură agrară, egală cu 5011,79 m2. – Megl. pogon. Sl. pogonŭ, de la pogoniti „a mîna boii”, însemna la început întinderea pe care o arau doi boi într-o zi, cf. sp. arada, yugada, yunta (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 124; Conev 70), cf. bg. pogon. – Der. pogonărit, s. n. (impozit pe vii, creat de Dabija în 1662, suprimat tot de el în 1664, reintrodus de Nicolae Mavrocordat (1714), și din nou desființat in 1744. În 1803 valora doi taleri de fiecare pogon; pogonar (var. pogonaș, pogonici), s. m. (Mold., ziler care lucra într-o vie); pogonesc, adj. (Mold., care formează o bucată întreagă de un pogon); pogoni, vb. (înv., a goni), din sl. pogoniti; pogonici, s. m. (Trans., persoană care mînă vitele), cf. Miklosich, Slaw. Elem., 36. Pogonici este și numele care se dă ariciului în unele cîntece de copii; după Diculescu, Elementele, 493, ar fi cuvînt diferit, din gr. πώγων „barbă”, părere nu foarte convingătoare. Vezi definitia »
pripon, pripoane s. n. arestare; condamnare. Vezi definitia »
CURIÓN s. m. șeful unei curii romane. ◊ preot care oficia sacrificiile unei curii romane. (< fr. curion, lat. curio) Vezi definitia »
TECNETRÓN s.n. (Fiz.) Triodă semiconductoare constituită dintr-un bastonaș de germaniu, pe care se aplică, într-un șanț transversal, un strat de indiu, folosită ca amplificator de tensiune la frecvențe foarte înalte. [< Te(szner) + fr. C(entre) N(ational d') E(tudes des) T(élécommunications)]. Vezi definitia »
ZDRAHÓN, zdrahóni, s. m. (Mold.) ~ (din dragon, cu pronunție ucr.) Vezi definitia »