TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din fr. timbrer. Vezi definitia »

AUTOMACARÁ, automacarale, s. f. Macara montată pe șasiul unui autocamion. [Pr.: a-u-] – Auto² + macara. Vezi definitia »

însurá (însór, însurát), vb. – A repara încălțămintea, a pingeli. Lat. *solāre, de la solum „talpă” și cu pref. în- (Tiktin, ZRPh., XXIV, 320; Candrea-Dens., 871; DAR). Vezi definitia »

VĂICĂRÁ vb. I. v. văicări. Vezi definitia »

ÎNCONDURÁ¹, încóndur, vb. I. Refl. (Înv.) A se încălța cu conduri. – Din în- + condur. Vezi definitia »