ACULÉU, aculei, s. m. Ghimpe, spin. – Din lat. aculeus. Vezi definitia »

CORÉU s. m. troheu. (< lat. choreus) Vezi definitia »

CONTRAALIZÉU, contraalizee, s. n. Vânt regulat care circulă deasupra alizeelor în sens contrar. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-alizé. Vezi definitia »

APOGÉU s.n. 1. (op. perigeu) Punctul de pe orbita unui astru care se găsește la cea mai mare distanță de Pământ. 2. (Fig.) Cel mai înalt punct al evoluției unui fenomen, a unei situații etc.; punct culminant, culme. [Pl. -ee (pron. -ge-e), -euri. / < fr. apogée, cf. it. apogeo, gr. apogeios < apo – departe de, ge – pământ]. Vezi definitia »

SCARABÉU s. m. 1. insectă coleopteră coprofagă, cu corpul turtit, acoperit cu o carapace cornoasă, neagră și cu antenele dințate. 2. pecete, piatră grafată, bijuterie, amuletă înfățișând o asemenea insectă, simbol al reînvierii la vechii egipteni. (< lat. scarabaeus, fr. scarabée) Vezi definitia »