ștubéu, ștubéie, s.n. (reg.) 1. stup primitiv, făcut dintr-un copac scorburos sau scobit. 2. fântână cu izvorul la mică adâncime, care are ca ghizd un trunchi de copac scorburos sau scobit. 3. groapă adâncă; râpă, văgăună. Vezi definitia »

TROHÉU s. m. picior de vers dintr-o silabă lungă (accentuată) și una scurtă (neaccentuată); coreu. (< fr. trochée) Vezi definitia »

șuldéu, șuldéi, s.m.m (reg.) 1. purcel (până la un an). 2. iepure (până la un an); vătui. Vezi definitia »

aléu (-uri), s. n. – Arvună, acont. – Var. alău. Mag. elő (-penz). În Trans. (DAR). Vezi definitia »

iréu (iréi), s. m. – Berbec de prăsilă. Mag. ürü (Cihac, II, 509). În Trans. Vezi definitia »