scoáce (-óc, -opt), vb. – (Mold.) A arde, a se răscoace, a se opări, a se pîrjoli. Lat. excoquĕre (Tiktin; Candrea; cf. REW 2985), cf. prov., v. port. escozer, sp. escocer și coace. Vezi definitia »

LÁRICE s.f. (Bot.) Zadă. [Var. lariță s.f. / < it. larice, lat. larix, -cis]. Vezi definitia »

ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva, într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece. Vezi definitia »

DÍNCOACE adv. În partea aceasta, în partea dinspre vorbitor. ◊ Loc. adj. De dincoace = care se află în partea aceasta (dinspre vorbitor). ◊ Loc. prep. Dincoace de... = în partea aceasta (dinspre vorbitor). De dincoace de... = din partea aceasta. [Acc. și: dincoáce] – De⁴ + încoace. Vezi definitia »

LATÍCE s. f. adunarea într-o rețea a mai multor date. ◊ mat.) mulțime ordonată care are proprietatea că orice parte finită a sa are un majorant și un minorant. (< engl. lattice) Vezi definitia »