ADAM, Ioan (1875-1911, n. Vaslui), scriitor român. Proză semănătoristă idealizînd satul („Flori de cîmp”, „Rătăcire”, „Sibaris”). Un memorial („Constanța pitorească”). Vezi definitia »

DIRHÁM s.m. ~ ♦ Monedă divizionară în Libia, a mia parte dintr-un dinar (= 100 piaștri, în trecut). (cf. engl., fr. dirham < arab. < lat. drachma, gr. δραχμή = drahmă) [et. și MW, AHDEL] Vezi definitia »

caimacám (-mi), s.m. – 1. Locțiitor al marelui Vizir. – 2. În Muntenia și Moldova, locțiitor al domnitorului începînd din sec. XVIII. – 3. Locțiitor al banului Craiovei; în jurul lui 1783 l-a înlocuit definitiv pe ban, al cărui titlu a fost de atunci doar onorific. – Mr., megl. căimăcam. Tc. kaymakam (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1010); cf ngr. ϰαϊμαϰάμης, bg. kaimakam. – Der. caimacameasă, s.f. (nevastă de caimacam); caimacamesc, adj. (propriu unui caimacam); caimacami, vb. (a conduce în calitate de caimacam; a guverna în interegn); caimacămie, s.f. (guvernare). Vezi definitia »

LÍNGAM subst. a. Simbolul vedic al fecundității ținând de un cult falic din India; în formă de falus reprezintă potențialul creator al zeului Siva. b. (În religia hinduistă) Simbol falic stilizat al principiului cosmic masculin și al zeului Siva. (< sanscr. linga = semn, trăsătură (nom. lingam)) [a. Dicționar de mitologie generală, Victor Kernbach, b. MW] Vezi definitia »

hamám, hamáme, s.n. (înv.) baie turcească cu abur uscat. Vezi definitia »