Definita cuvantului azot
AZÓT (‹ fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + zoe „viață”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86ºC, p. f. -195,8ºC), gazos, mai ușor decît aerul, care se găsește în atmosferă în proporție de 78,4 la sută în volume sau de 76 la sută în greutate. La temperatura ordinară este inactiv, dînd compuși numai în condiții speciale (temperatură, presiune, catalizatori). Este întrebuințat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obținerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit în 1772 de D.R. Rutherford.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu azot
CRABÓT s. m. (tehn.) coroană dințată care servește la cuplarea a doi arbori. (< fr. crabot) Vezi definitia »
BRULOT, bruloturi, s. n. (Franțuzism înv.) Corabie de război încărcată cu materii inflamabile. – Fr. brulot. Vezi definitia »
pólpot, pólpote, s.n. (reg.) clocot (al unui lichid vâscos sau îngroșat). Vezi definitia »
ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea nici un fel de drepturi cetățenești, cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav, aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană exploatată, asuprită. 2. (Rar) Om degradat, decăzut. – Din fr. ilote. Vezi definitia »
ZIGÓT s. m. celulă din fuziunea a doi gameți haploizi; ou fecundat; zigospor. (< fr. zygote) Vezi definitia »