CÁLCUL, (I) calcule, s. n., (II) calculi, s. m. I S. n. 1. Ansamblu de operații matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau a mai multor mărimi; socoteală. ◊ (În sintagmele) Calcul grafic = (Mat.) rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcții geometrice. ◊ Calcul logic = ansamblu de operații prin care anumite expresii logice sunt derivate din alte expresii logice. 2. Plan, combinație, proiect, apreciere, socoteală. II. S. m. (Med.) Concrețiune de forma unei pietricele, rezultată din precipitarea sărurilor organice sau anorganice, care se formează în anumite organe interne; piatră. – Din fr. calcul, lat. calculus. Vezi definitia »

CORPÚSCUL s.m. Corp foarte mic; particulă materială. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < lat. corpusculum, cf. fr. corpuscule]. Vezi definitia »

termenul defineste demersul antropologic prin care cercetatorul incearca sa retina regulile si categoriile dupa care se ghideaza o cultura, cu scopul de a dobandi abilitatea de a gandi si actiona idoma unui individ din cadrul societatii supuse cercetarii Vezi definitia »

temperamentul ilustrat de multimea verbelor neregulate Vezi definitia »

CEAURUL, familie de boieri din Moldova (sec. 17-18). Mai importanți: 1. Gheorghe Ștefan C., domn al Moldovei (1653, 1653-1658). 2. Vasile C., reprezentant al partidei austrofile din Moldova. Pretendent la tronul țării (1716-1717); învins de Mihai Racoviță. Vezi definitia »