Definita cuvantului bahrain
BAHRAIN [bərȁin], stat în SV Asiei, în G. Persic, în apropierea coastelor pen. Arabia; 678 km2; 489 mii loc. (1989). Cap.: Manama (Al Manamah). Limba oficială: araba. Alcătuit din ins. B. (563 km2) și alte 34 ins. mai mici. Populație urbană: 82,7 la sută. Relief deșertic. Climă tropicală. Expl. de petrol (2,1 mil. t, 1989) și gaze naturale. Mari rafinării (capacitate 12,5 mil. t). Citrice, legume, orez, curmali (45 mii t curmale, 1988). Pescuit de perle. Industrie diversificată. Nu are căi ferate. Căi rutiere: 450 km; pod rutier (25 km) ce leagă B. de continent (Arabia Saudită). Moneda: 1 dinar = 1.000 fils. Exportă petrol și produse petroliere (c. 90 la sută). aluminiu, mașini și utilaje, produse siderurgice, marochinărie ș.a. și importă petrol și produse petroliere (c. 50 la sută), autovehicule, produse agricole, produse chimice, alumină ș.a. – Istoric. Stăpînit de-a lungul secolelor de sumerieni, perși, Seleucizi, parți, Sasanizi, B. este cucerit (sec. 7) de arabi, care impun limba și religia, apoi de portughezi (1521-1602), de persani (1602-1783) și de arabii imigranți din Kuweit, care întemeiază (1783) un șeicat de sine stătător condus de dinastia al-Khalifa. După 1820 B. devine de facto un protectorat britanic (efectiv din 1871). Descoperirea zăcămintelor de petrol în 1932 a generat interesul economic pentru B. Între 1968 și 1971 face parte din Federația Emiratelor din Golful Persic. La 14 aug. 1971 își proclamă independența de stat. B. este monarhie. Activitatea legislativă și cea executivă sînt exercitate de emir și de un cabinet.

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bahrain
nazareánin, -ă, adj. (înv.) nazarinean. Vezi definitia »
FIN, -Ă adj. 1. subțire, delicat. ◊ mărunt. ◊ curat, pur; neamestecat. 2. foarte sensibil, delicat. 3. (despre oameni) manierat, elegant, bine crescut. 4. (fig.; despre gânduri, idei) subtil, ingenios; isteț. (< fr. fin) Vezi definitia »
Din nemtescul „schmecken” , a avea gust, cu gust. Specialist angajat in degustarea vinurilor, de boierii olteni. Un om cu gust, care nu putea fi pacalit de gusturi proaste. Șmecher. Vezi definitia »
CAOLÍN s. n. rocă argiloasă albă, foarte fină, din care se fabrică porțelanul și faianța. ◊ pudră absorbantă, folosită ca emolient. (< fr. kaolin) Vezi definitia »
in textul:bine,bine,fetito,...de ce s-a scris substantivul fetito intre virgule Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z