Definita cuvantului ban
BAN2 (‹ scr.) s. m. 1. (Din sec. 10, la slavii de sud) Titlu purtat de unii demnitari cu atribuții politice, administrative, judiciare și militare. 2. (În sec. 13-16, în Ungaria) Dregător regal, conducător al unor regiuni de graniță. 3. (În ev. med. în Țara Românească) Reprezentant al domnului în Oltenia; de la sfîrșitul sec. 15 pînă în 1831 (și în forma de mare ban), a fost primul demnitar, după domn, în ierarhia dregătorilor. Vreme îndelungată bănia a fost apanajul familiei Craioveștilor. 4. (Din sec. 17, în Moldova) Dregător domnesc. 5. Persoană care avea acest titlu.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu ban
KANTIÁN, -Ă adj. Referitor la kantianism. // s.m. și f. Adept al kantianismului. [Pron. -ti-an. / cf. fr. kantien, it. kantiano]. Vezi definitia »
SIBERIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Siberia. ♦ frig ~ = (fig.) frig grozav, foarte mare. (< fr. sibérien) Vezi definitia »
han Vezi definitia »
VERIȘCÁN, -Ă, verișcani, -e, s. m. și f. (Pop. și fam.; mai ales ca termen de adresare) Văr. – Văr + suf. -ișcan. Vezi definitia »
FLĂCĂUÁN, flăcăuani, s. m. (Reg.) Flăcăiandru. [Pr.: -că-uan] – Flăcău + suf. -an. Vezi definitia »