Definita cuvantului discordanță
DISCORDÁNȚĂ, discordanțe, s. f. Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanță, dezacord. ♦ (Geol.) Poziția unor straturi discordante. – Din fr. discordance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu discordanță
BENZOPURPURÍNĂ s. f. substanță roșie, unul dintre cei mai imporanți coloranți pentru bumbac. (< fr. benzopurpurine) Vezi definitia »
túrcă, turci, s.f. (reg.) 1. stafie, nălucă. 2. (la sg. art.) masca unui cap de cerb cu care copiii colindă de Crăciun. Vezi definitia »
TUNSÚRĂ, tunsuri, s. f. (Rar) Tunsoare. – Din lat. tonsura (după tuns2). Vezi definitia »
văduvítă (rar) s. f., g.-d. art. văduvíței; pl. văduvíțe Vezi definitia »
ȚÁRCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka. Vezi definitia »