MOȘÍE, moșii, s. f. 1. Mare proprietate (funciară) dobândită de cineva (prin cumpărare, donație etc.); proprietate (mare) de pământ cultivabil. ♦ (Înv. și pop.) Avere moștenită; p. gener. orice bun moștenit. ♦ (Fam.) Lucru de care cineva poate dispune cum vrea. 2. (Înv.) Pământ strămoșesc; patrie. – Moș + suf. -ie. Vezi definitia »

abrogáție (înv.) (a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogáția (-ți-a), g.-d. art. abrogáției; pl. abrogáții, art. abrogáțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

meseríe (meseríi), s. f. – Profesiune, ocupație manuală. Der. din a meseri „a fi sărac”, cu semantismul ca în it. mestiere „serviciu” și „nevoie” (Tiktin). Nu apare înainte de sec. XIX. – Der. meseriaș, s. m. (lucrător, slujbaș); meserieșesc, adj. (muncitoresc); comeseriaș, s. m. (slujbaș din aceeași breaslă). Vezi definitia »

RESPIRÁȚIE s. f. 1. act fiziologic prin care organismele vii efectuează schimbul de gaze între ele și mediul lor de viață. ♦ ~ artificială = mijloc de reanimare prin introducerea și scoaterea alternativă a aerului din plămânii unui înecat, asfixiat etc. ◊ pauză foarte scurtă, utilizată în tehnica frazării. 2. (fig.) răspândire (a unor sentimente sau idei). ♦ operă (sau lucrare) de largă ~ = operă (sau lucrare) de mare amploare. (< fr. respiration, lat. respiratio) Vezi definitia »

EPIGENÍE s.f. Epigeneză. [Gen. -iei. / < fr. épigénie]. Vezi definitia »