Definita cuvantului discreție
DISCRÉȚIE s. f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată. ◊ Expr. A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect). 3. (Fam.; în loc. adv. și expr.) La discreție = cât poftești, cât vrei, fără nici o restricție, din belșug. A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreția cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziția cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (înv.) discrețiúne s. f.] – Din fr. discrétion, lat. discretio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu discreție
EXULCERÁȚIE s. f. ulcerație superficială, ușoară. (< fr. exulcération) Vezi definitia »
CONTRAINFORMÁȚIE, contrainformații, s. f. Serviciu de stat însărcinat cu urmărirea și combaterea spionajului; contraspionaj (2). – Contra1- + informații. Vezi definitia »
PERMÍSIE s.f. Învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar. [Gen. -iei, var. permisiune s.f. / < fr. permission]. Vezi definitia »
REDINTEGRÁȚIE s. f. (psih.) revenire integrală în conștient a unui lucru, a unei amintiri etc. (< fr. rédintégration) Vezi definitia »
DECÍZIE s.f. 1. Hotărâre; rezoluție. ♦ Hotărâre dată de o autoritate pentru cei aflați în subordinea sa. ♦ Sentință dată de o instanță judecătorească superioară asupra unui recurs. 2. Hotărâre, fermitate. [Gen. -iei, var. deciziune s.f. / < lat. decisio, cf. fr. décision]. Vezi definitia »